Invataminte … I

…când eram un prichindel că nu e frumos să arați cu degetul o persoană care face ceva. Nu conta ce făcea, pur și simplu era nepoliticos să arăți cu degetul.  Anii au trecut și am învățat că indreptând arătătorul către o persoană o acuzi/o „ameninți” de ceva.  Multe persoane cu bun simț nu mai îndreptă degetul, doar mai  zic în barbă câteodată: „Uită-te și la ăla cum aruncă pe jos” sau ce alte nesimțiri ar face.

Acum un an s-au pus in locul panourilor publicitare, mesh-uri cu „Surprindem Porcine”. La ce a ajutat? La nimic. Semaforul tot coș de gunoi e.  Dar nu despre gunoiul de pe jos vreau să vorbesc, ci despre porci și scroafe. Am scris mai de mult că degeaba ești șmecher dacă nu te lauzi. Pe ideea   „Tu de ce nu ai făcut asta?” vă voi da un alt exemplu, de data aceasta simțit pe propia-mi piele.

Se întâmpla acum aproape două luni când, pe sfârșit de an școlar, am început să îmi fac planuri pe unde să plec și când. Un singur lucru lipsea. Cupoanele de tren. De aici îmi iau bunul simț între detegetul aratător si cel mare și îl pun deoparte. Refuz să mai am bun simț atunci când cei de langă mine nu au. Te voi arata cu degetul și voi urla: „Te-am văzut”,  pentru ca și alții să vadă porcul din tine.

Revenind la cupoanele mele. În locul unde ești privit ca un nimic, mă refer bine-nțeles la secretariatul facultății, mi se spune că nu mai sunt cupoane de tren. Simplu nu? ”Nu mai avem, trebuia să vii în toamnă.”  Am răspunsc cu nu am avut nevoie de ele atunci, le vreau acum. Răspunsul la fel: Nu avem. Știind că nu sunt singurul care nu și-a luat cupoanele, am început să mai întreb în diferite părți despre ele, să văd păreri despre faptul că facultatea nu mai are cupoane. Am auzit cum că există printre colegi unii care au primit cupoanele, dar au avut bonus. Adică au mai mult decât cele 24 de călătorii. Am auzit și un nume. Acum știam și cine. Am vorbit cu persoana respectivă… aveți trei puncte dacă ghiciți cine e. Vă dau un singur indiciu: LL. Cu zâmbetul pe buze mi-a spus că DA, are două carnete de cupoane de reduceri. Intrebată cum de, mi-a raspuns că: „Trebuia să ceri.” În acel moment, o venă de pe creier s-a dus dracu. Ținând cont de programul de gravide al secretariatelor, am lăsat pe a doua zi confruntarea cu domnul P.(de la dick).

 

Ganduri din noapte

Superb. Îmi era dor. Nu chiar. Azi noapte, satan s-a hotărât să-mi arunce în brațe o revistă BRAVO. De la șoc am rămas tăcut vreo două minute. Viața mi se scurgea printre degete, ca apoi să simt cum încet mă îndreptam să o deschid.

5 minute mai târziu…

După inspecția tehnică am ajuns la destule concluzii pentru întreaga noapte.

1. Că fetele adolescente încă au probleme cu iubitul/iubita!?, cu „nu știu cum să-i spun că-l plac, cu „oare o să ma doară prima dată?”

2. Că vampirii nu mai arată așa, ci așa.

1+2=<3 (love) am văzut asta în revistă. Nu știu care-i treaba cu Vampire Diaries, că din descrierea de pe IMDB, e exact pișu în vânt. Citez: „About a high school girl torn between two vampire brothers.” Atââââât. Ce poți să îți dorești mai mult. În fine de ce 1+2= <3? Pentru că și BRAVO a ajuns să dea cărți ca supliment. Și nu orice cărți. Suplimentul e o carte cu vampiri. Combinația perfectă, ar trebui să cumpăr numărul viitor să văd dacă apar întrebări de genul: Prietenului meu îi place să mă muște de gât, oare e vampir? Sau pielea lui stralucește în timpul nopții…ce?

4. Incă se mai practică…Trimiteți răspunsul corect la adresa… unde chiar e o adresă. Nu mail, ci un adevărat loc în spațiu.

5. Am îmbătrânit foarte mult. Nu am recunoscut nici o „vedetă” din întreaga revistă.

Intamplari la spital

Atunci când corpul începe să ne lase, trebuie să facem pe dracu-n patru și să-l facem bine. Când însă ajungi la spital, deja e cu totul altă problemă. Se întâmplă să am pe cineva la spital. Trebuie să stea o vreme acolo, pentru a se face bine. Îi trebuie multă odihnă. Din când în când mai merg și rămân peste noapte, în caz că trebuie ceva, să fiu acolo. E atât de simplu. Nu? Dormi toată ziua și toată noapte și te faci bine. Greșit. Ziua abia dacă poți să închizi un ochi pe căldura de afară. Fiind la etajul 6, căldura cât și soarele se duc mai târziu.  Însă odată ce vine seara, începe.

Jos, vis-a-vis de Spitalul Județean sunt două cluburi (sau unu, dracu știe) care în fiecare noapte au party. Yey, bumți-bumți ar spune unii. Dacă alții spun yey, pacienții spun „au” și „ce mai gălagie”. Dacă se vrea liniște se inchid mai toate geamurile pentru ca zgomotul de afară să nu deranjeze. Atunci se face cald și din nou nu ii bine. Probabil că știți că în oraș în majoritatea zonelor limita de zgomot stradal e depășită cu aproape 25 de db (decibeli). Dacă limita de 50 db este depășită de mașini, cu cât oare depăseșc cluburile alea două căci atunci când dau drumu la muzică nu se mai aud mașinile? Pentru o vizualizare mai bună, deși nu am cum să vă pun imagini cu sunet, pentru cei care știți cum e Spitalul Județean pe interior, vă invit la un mic exercițiu de imaginație.

Sunteți în holul principal. Stați lângă lifturi. Acum sunteți la etajul 6, tot langă lifturi. E ora 2:46 și puteți liniștiți să înțelegeți versurile cât și fiecare beat din melodie. Asta într-un spital unde oamenii merg să se facă bine, să aibe parte de liniște.

Lumina galbena

Gata cu pata de lumina galbenă din 20 în 20 de metri. Asta seară am văzut în oraș primele lampe stradale cu leduri. Sincer vă spun că de la catedrală şi în continuare pe blvd. Ferdinand au fost schimbate becurile tradiţionale, consumatoare de foarte mult curent electric, cu leduri. Nu ştiu dacă sunt lămpiile despre care se vorbea acum doi ani, cele ce au şi un mic panou solar. Panourile ar trebui să încarce bateriile lămpiilor  pe timpul zilei, iar noaptea să alimenteze ledurile. Hai mă că ştiti cum functionează un panou solar.

Sper că vor continua şi cu restul străzilor din oraş pentru că lumina generată de leduri este pur si simplu “awesome”.  Îi aşa de luminat pe stradă de parcă aţi fi într-o cameră. Plus, ochii mei sunt mai uşuraţi. Cred că ăsta îi primul lucru ok ce s-a făcut în oraş după multă vreme.

Povestea The Eagle

L-am văzut de curând, aproape cu un ochi deschis, celălalt era adormit de mult, și ce pot spune desprel el e că îi un remediu pentru insomnie. Primele zece minute te fac să te gândești la un  Centurion că doar tot în Britania se petrece și are legătură cu povestea dispariției legiunii a IX-a. Cum ziceam primele zece minute au acțiune, încearcă să ne bage povestea prin niște flashback-uri ce te fac să mai stai un pic treaz, ca apoi să te lase să plonjezi din scaun înspre cel mai apropiat pat.

Povestea filmului, adaptată după cartea lui Rosemary Sutcliff, ce nu prezintă un fact real la întrebarea ce s-a întamplat cu legiunea a IX-a, așa că nu luați filmul de-a  bună, este simplă: un fiu dorește să afle ce s-a întâmplat cu tatăl lui după ce  acesta a dispărut fără urmă împreună cu întreaga sa legiune în urmă cu 20 de ani. Fiul lui Flavius Aquila,  Marcus Aquila (Channing Tatum) comamdantul unui castru este “scos la pensie” după ce suferă o accindentare în deplasare, ca să zic așa. Timp de câteva luni rămâne la unghiul său Aquila (Donald Sutherland) unde salvează viața unui slav, Esca (Jamie Bell), chit că acesta nu vroia, dar povestea trebuia să aibe și mai multă dramă. Împreună pleacă înspre nordul Britaniei în speranța că vor găsii urme ale legiunii și vulturului de bronz, stema legiunii.

De aici povestea devine și mai plictisitoare. Îi urmărim pe cei doi cum cutreieră Scoția secului doi, în căutarea legiunii. Idee de misiune egoistă mi se pare trasă de păr până la mama dr… dăcă o întreagă legiune a dispărut  ce pot face doi oameni, dintre care numai unul știe limba. Dau de un fost legionar care în timpul bătăliei de atunci a fugit pentru a-și salva pielea. După săptămâni de cautare ajung într-un final prizonieri unui trib sălbatic( mă îndoiesc că așa arătau în Scoția).  Aici rolurile se inversează între cei doi, Marcus și Esca, ca-n Harap Alb. Nu vreau să vă dau totul mură-n gură, așa că uitați-vă la film.

După cum bine știm deja că în orice aventură pe cont propriu de undeva trebuie să apară cine care să salveze ziua. Filmul se termină așa cum începe cu un moment de tensiune dintre Marcus, Esca și prietenii împotriva  membrii ai tribului.

Un film ce nu se ridică la așteptări și în care până și actorii par plictisiți. Filmul nu ma mișcat deloc, hmm asta poate din cauză că tot ațipeam. Scene simple și un dialog care să meargă cu ele. Au încercăt să arate că fiul are vise urăte cu ce s-a întâmplat cu tatăl lui. Vedem cum își imaginează că el fuge prin pădure urmărit de dușman încercând să apere vulturul până în ultimul moment. Pe orice sit de specialitate nu a luat mai mult de nota 7. Singurul plus pe care îl are filmul este peisajul Scoției și al Ungariei, căci acolo a fost filmat.

Teribilism si efect de turma

Asta ca raspuns la ce se intampla acum in tara si schimbarea Legii nr. 143/2000 in ceea ce priveste magazinele de vise. Doamne ajuta ca s-au gandit la asta. Sa le inchida ca m-am saturat sa vad pustani de 15-16 ani, praf de la aceste sintetice de doi bani, daunatoare si scumpe. “ba ma lasi…is legale” , DA or fi ele legale dar asta nu inseamna ca te poti duce oriunde sa fumezi, sa tragi, sa bagi; acestia sunt consumatorii fideli ai aceste weed-shopuri. Care din teribilism incep sa consume minuni de astea. Proaspeti iesiti (altii inca din liceu-depinde daca liceul ii mai de fite sau nu) de pe banciile liceului, unde au invatat sa fumeze tutun, copiilasii ajung la aceste magazine prin altii. “woai mane, ce am fumat? ca ii tare jur, de unde ai?” Cum se spune, restul e istorie.

Ideea de cool face in Romania cele mai multe victime. Tineretul vrea sa fie cool, si prin cool ei inteleg a face ceva iesit din comun, primesjdios sau ilegal. Fetelor le plac baietii rai, aceste cuvinte lovesc baietii la subcosntient si asa se nasc “puii de zorro” de prin toate liceele, care mai incolo ajung niste fustrati.  Dar sa nu deviem de la subiectul-droguri legale. Deci avem acesti tineri care cosuma peste masura, indiferent de unde s-ar afla, se sinucid si tara incepe sa se revolte. Avem…doua sau trei incidente mai grave cu acesti consumatori legali. Unu s-a aruncat de la etaj, altii prin spitale. Acum va intreb, cine e devina? Ei sau drogurile? Sa vedem ambele raspunsuri:

a) Drogurile sunt de vina deoarece ele induc starea de euforie si scad timpul de reactie. Plus ca cele psihoactive dau nastere la halucinatii. Mai adaugam ca sunt daunatoare si pentru corp si avem trei motive ca sa nu luam acest “supliment alimentar”. Consumat cu moderatie, produsul da doar starea de euforie si halucinatie slaba( auzi vecinii mai in reluare si vezi culori), am citit prospectu.

b) Ei-Consumatorii care depasesc masura in ceea ce priveste consumul lor si ajung aproape de nirvana si sunt cool ca sunt cei mai sparti din camera.yey. Dar depasind masura, ei se pun in pericol, nemaifiind in stare sa se controleze, ei plonjeaza pe geam( care nu ar trebui sa fie deschis in totalitate daca in camera sunt “junkies”), sau mai frumos amesteca aceste substante cu bautura alcoolica. E greu sa gasesti un mix bun.

Daca ar fi sa ne luam de cine omoara mai mult, cu siguranta nu drogurile, fumatul tutunului produce in medie 1300 de vicitme pe zi, iar alcoolul unde va la 100 si un pic zilnic. Nu zic ca sunt bune, dar trebuie sa stii cum sa le iei. La fel ca orice medicament cu prescriptie sau nu, trebuie intrebat inainte. Solutia nazala Bixtonim, care la randul ei produce dependenta, dar nu este interzisa. Daca ala baga, ii cool, hai si io ca doar am sa fiu cool. Si asa efectul de turma se raspandeste in intreaga tara si ea se tranforma intr-o tara de “drogati”. Dar cum efectul de turma se raspnadeste cu ceva negativ la fel se poate raspandi si pozitiv pentru restul populatiei.

Cum? Pun problema legalitatii, pentru ca atunci cand va fi legal sa fumezi, in trei zile toata tara o sa fumeze, iar in doua luni putini vor mai fuma deoarece nu mai ii ceva ilegal-deci nu mai ii cool. O face si bunica si prietena si mama si tata. In Olanda ce-i mai multi consumatori sunt turisti. Ei sunt plictisiti deja, dar da bine la buget. La noi problema ii prostia, din cauza ei si a ignorantei populatia sufera.

Tot ce scrie mai sus ii doar o parere. Nu sunt nici pro nici contra lor, dar pentru cele sintetice sunt contra. Va las sa ascultati versurile de mai jos pentru ca se potrivesc la perfectie cu consumatorul din tara asta. Chair daca nu se refera la sintetice. Pace.

Despre Kick Ass

Wow. Am vazut trailer-u de la acest film acum vreo doua saptamani. Vreau sa vad intregul film, Acum!. Nu are legatura cu pasiunea pentru benzi desenate, pe care o impartasesc si cei din film, dar vreau sa il vad pentru ideea lui. Avem 3 copii si un parinte care isi raspund la intreabarea, DE CE NU?. Adevarat ca totul incepe de la Kick Ass, primul dintre super eroii din ziua de azi. Doar ca nu are super puteri.  Si asta nu il opreste. Il avem si pe Nicolas Cage care joaca in rolul lui Big Daddy( imitatie foarte buna a lui Batman, din ce se vede in trailer). Hai sa vedem trailer-u.

In mometul de fata ii unul din filmele primaverii pe care il astept si chiar as vrea sa fie atat de bun pe cat se arata. Daca ne aducem aminte de Watchmen, ideea ii aproape la fel. Oamenii nu se vor obisnui si nici nu vor putea trai cu super-eroi. Bine, nu semana asa mult, doar  ca in Kick Ass se arata spiritul de aventurier pe care multi dintre tinerii de azi il au in sange.

Si sa nu lasam doar asa filmu ca idee. Uitati-va la asta mica ce face si apoi vorbim de actiune cu Bruce Willis sau Will Smith. Am ramas masca la teaser-u dedicat ei. WOW. 16 Aprilie 2010. Abia astept.

Doar un singur gand

De ceva vreme am foarte mult timp.  Si inafara de a sta pe un scaun si sa ma gandesc la secretele vietii unui melc sau o amiba nu am ce face. Acum 2 zile intre un vis cu zombies si rosii gigantice mancatoare de oameni m-am gandit la… oameni. Ciudat asa-i? Oameni, cine se mai gandeste la oameni in ziua de azi.

Oamenii pe cat sunt de “avansati” pe langa primate isi fac viata mai grea prin faptul ca isi sarbatoresc ziua de nastere. Adica  de ce ai vrea sa tii evidenta la cat esti de batran sau tanar. Toata ideea cu varsta ii asa un stres pentru majoritatea. Adica luam de exemplu femeile care au un inceput bun, prin faptul ca nu isi spun varsta si ca nu vor ca barbatii sa stie ce varsta au. Chiar daca o femeie arata bine de la distanta si cand se apropie de tine, spre surprinderea ta arata la fel de bine, parca ceva ar pica din pod daca afli ca are intre 60 si 100 de ani. Nasol. Nu am vazut nicioadata batrana care era violata, la stiri. Niciodata nu o arata. Poate arata bine, si pe langa ea si altele care arata asa bine.

Sa trecem de la femei la barbati care din nou se streseaza cu acesta cunostiinta. “Am 78 de ani, ce as vrea sa am iara 20″. N-o sa ai. Dar daca nu ai stii, ai zice doar ca, ok mi-a trecut vremea.  De ce unii nu tin cont de varsta si fac sport si la 80 sau 90? Nu le e frica sa recunoasca unele pastile dar se bucura ca au trecut prin viata. Stiu ca suna destul de stupid ideea, dar mie mie se pare mai bine fara. Cand ne vine timpul ne vine. Nu o sa vedeti niciodata oile sa behaie cand o alta oaie este calcata de masina. Daca ar fi sa putem traduce behaitul acela, ar suna asa: ” vai ce tanar, pacat ca s-a dus” si nu “vai o stii pe (chiar nu-mi vine un nume de oaie, fara a jigni o fata), avea doar 17 veri, era asa tanara”.  Deci, nu tin cont de varsta. Cand timpul vine, vine.

Ii doar un gand si ma innebuneste. Am sa incerc sa nu imi mai sarbatoresc ziua de nastere si am vad daca mai incolo voi fi mai fericit decat voi.

E iubire atunci când…

Cred că oamenii buni se nasc buni, nu devin, sunt plămădiți din iubirea a două suflete gemene.

Bunătatea unui om se simte în vorbe, gesturi, tăceri. Se simte în felul în care te salută spunându-ţi bună dimineaţa precum clinchetul unui clopoţel sau bună seara ca şi cum ţi-ar mângaia sufletul.

Feminitatea se defineşte, poate, tocmai prin această virtute de a se transfigura prin dragoste, de a se spori pe sine. Farmecul fizic, resorturile voinţei, antenele inteligenţei, fiinţa insăşi, totul e argumentat prin dragoste.

Într-un bărbat pasiunea creează aproape întotdeauna dezastre. La femei ai impresia, că dimpotrivă, dă certitudini.

El, emană senzualitate, pasiune, şi în acelaşi timp blândeţe. E calm şi echilibrat. Şi mă văd capabilă să ţin flăcările sub control astfel încât să-mi încălzească inima tot restul vieţii. Are o privire fixă, misterioasă şi fascinantă.

Iubire nu e atunci când te ciupeşte pe facebook şi îţi pune o inimioară pe timeline. Nu. Iubire e atunci când, deşi e supărat pe tine, îţi cere iertare şi ia vina asupra lui, pentru că relaţia voastră e cea mai importantă. E iubire atunci când, deşi are 30 de ani, se maimuţăreşte cu tine pe stradă doar ca să te facă să râzi. Şi ghici ce? Nu îi e ruşine. E iubire atunci când îl prinzi că se uită la tine şi nu întoarce privirea, ci vine la tine şi te sărută.

 E iubire atunci când te priveşte cu toată dragostea lui atunci când mănânci, scrii, râzi, cânţi, sau plângi.

Simţi şi ştii că e iubire pentru că nu îi e ruşine să îţi spună că te iubeşte de faţă cu prietenii lui, cu părinţii lui, cu părinţii tăi. Atunci e iubire. Când la un film de dragoste este o parte tristă şi el te strânge în braţe cu căldură. E iubire, e dragoste sută la sută.

Şi te iubeşte mai mult decât se iubeşte pe sine. Iar tu îl iubeşti la rândul tău. Pentru că te face să simţi. Pentru că ţi se înmoaie inima de câte ori de te gândeşti la el. Pentru că nu dă cu piciorul la nimic. Pentru că îşi face planuri de viitor cu tine. Pentru că te vrea lângă el. Pentru că voi sunteţi un întreg.

Nu-i aşa că şi tu înţelegi?!

Ştiţi voi acele persoane care pentru a evita să scrie o prostie pe care vor să o spună, folosesc cenzuara?! Ei bine, eu nu sunt de acord cu asta.Putem folosi cenzura prin a nu mai scrie cuvintele respective.Şi fără mii de *** ca să înlocuiască magnificele cuvinte.

Asta pentru că toţi ne dăm seama de ce ar vrea să spună oricine care scrie prima si ultima literă a înjurăturii.Aşa că, nu ar fi cel mai bine să nu ne mai dăm atât de interesanţi că ştim să vorbim urăt?!

Şi cu biiiiiipurile lungi de la tv, care INCREDIBIL se pun exact după ce se rosteşte prima literă.

Pe orice site intri, vezi câteva steluţe ca nu cumva să-ţi dai seama că acolo de fapt, este un cuvânt URÂT, băi dar URÂT tare, atât de urăt încât îmi vine să zic biiiip. Haideţi, gata! o zi b*nă!