Am scris data trecuta despre fetele care nu mai stiu sa danseze, fara sa pomenesc o vorba despre indemanarea barbatilor in acest sens – si Irina m-a taxat – dar marturisesc ca ma intereseaza atat de putin cum danseaza barbatii incat nici nu mi-a trecut prin cap sa adaug un rand, doua, acolo, pentru echilibru.

Insa, cateva dintre reactiile la articol mi-au dat de gandit:

era, mai intai, o mama foarte incantata ca baieteii ei fac dans sportiv; era, apoi, un baiat care nu era de acord cu asta, considerand ca baietii care danseaza sunt fatalai, si ca mai bine i-ar fi „dus” sa faca sport.

Pentru ca impartaseam intrucatva ambele puncte de vedere, iar acestea erau contradictorii, mi-am dat seama ca e greu sa te raportezi la niste criterii exacte atunci cand faci diferenta intre un barbat si un fatalau.

In cazul de fata, ca sa ma intelegeti:

Nu cred ca un barbat care danseaza e automat fatalau, insa imi displac barbatii care danseaza din orice alt motiv decat pentru ca simt muzica – de exemplu, pentru a impresiona pe cineva, fie acel cineva o fatuca, o mama, un membru al juriului. Motiv pentru care nu asociez dansurile sportive unei forme de arta, pentru ca ele nu presupun un liber arbitru al trairii spirituale, ci le consider o forma de sport. Binevenita, desigur, ca orice sport. Pentru armonia trupului, pentru dezvoltarea mintii, dar nu pentru acea stare de catharsis a carei pierdere o deplangeam in dansatoarele de azi.

Pe de alta parte, e ceva putred si in teoria conform careia „baietelul dus sa faca sport” e automat educat in spirit barbatesc, cata vreme face asta pentru ca a fost luat de mami sau de tati de mana si trimis sa performeze. Cunosc parinti (tati, chiar) extrem de obsedati sa-si masculinizeze si sa-si „golaneasca” odrasla, dar care au esuat magistral. Asa cum se intampla mai mereu cand in discutie sunt oameni, suma componentelor e foarte diferita de ansamblu: e ca si cum ai pune intr-o oala faina, oua si lapte si ai crede ca deja ai facut cozonacul. Iar acesti parinti, in locul „barbatului” dorit, s-au ales cu un fel de Johnny Bravo.

Advertisement

Sunt sigur ca si voi cunoasteti masculi chipesi, puternici, sportivi, dar lipsiti de acel ceva care face diferenta intre, sa zicem, un ciobanesc german si un golden retriever. Stiu, golden retrieverii sunt simpatici – si asta vreau sa lamurim de la bun inceput: fatalaii pot sa fie niste exemplare de zahar si fara sa fie „barbati”. In schimb, invers nu mai este valabil: nu pot sa consider „barbat” pe cineva care abuzeaza de anumite atribute ale masculinitatii. Adica, pentru a va crea o imagine despre ce vorbesc, vreau sa cred ca un barbat adevarat stie sa bea, dar stie si cand sa se opreasca. Nu fuge de scandal, dar nici nu-l provoaca. Nu sta sub papucul muierii, dar nici nu-si exprima independenta prin violenta. Lucruri de genul asta.

Si-atunci, care ar fi acel element de care are nevoie un mascul pentru a fi barbat? Mai presus de inteligenta, de forta fizica sau psihica, de educatie?

Cred ca stiu raspunsul, dar nu sunt sigur ca stiu ce inseamna acest raspuns, ca atunci cand dai o lucrare de control si copiezi rezultatul unei probleme de la colegul de banca. Stiu ca raspunsul e increderea in sine, sunt aproape sigur ca asta ii trebuie unui barbat. Dar ce inseamna aceasta incredere si mai ales cum ajungi sa o dezvolti, asta mi-e mult mai greu sa teoretizez, mai ales ca risc sa fiu subiectiv.

Stiu ca trebuie sa ai curaj si totusi sa nu fii nesabuit. Stiu ca trebuie sa ai cu ce te lauda, fara sa fii fanfaron. Stiu ca trebuie sa ai ce povesti fara sa pierzi rabdarea de asculta povestile altora. Ca trebuie sa fii imun la durere si totusi sa ramai sensibil. Sa nu-ti fie rusine sa deschizi gura, dar mai ales sa stii cand sa n-o faci. Sa fii ironic si cinic, dar cu nimeni mai mult decat cu tine insuti. Sa iti poti apleca fruntea fara sa iti flexezi coloana vertebrala. Sa muncesti fara sa devii sclavul cuiva, nici macar al tau insuti. Sa-ti pastrezi libertatea optiunii, chiar si cand esti ultimul care alege. Sa fii un jucator bun: mereu dornic sa castige, intotdeauna capabil sa piarda. Sa nu-ti para rau ca ai regrete. Si cate altele.

Cred ca banalitati de genul asta fac diferenta intre un barbat si un fatalau – dar cum sa te apropii de ele, sa le pui in aplicare, asta habar nu am. Daca nu cumva exact aici o fi ascunsa piatra filosofala pentru fiecare mascul: sa-si gaseasca propria metoda de a fi barbat.

Advertisement

De ce oare un barbat care este plictisit de viata, de el, de tot…. crede ca alaturi de o partenera mai tanara viata lui o sa devina mai „luminoasa”? Suntem cu totii de acord, ca nu are cum sa nu iti placa o partenera cu 15-20 de ani mai tanara. Este tanara, frumoasa probabil vesela si bine „structurata” ceea ce te face sa te simti iar ca un mare cuceritor si in plus si mai tanar. OK! Si dupa vreo 12 luni cand ea o sa vrea in club si tu nu iti vei dori decat sa stai in fata TV sa nu faci nimic?! Atunci ce o sa faci? Sau cand ea o sa vrea sa „descopere lumea”, iar tu nu iti mai doresti acele experiente pentru ca deja le-ai avut…Numai vorbim de „noptile furtunoase” care incep sa se rareasca daca nu ai un „ajutor de nadejde.”

Si totul e dragut pana aici…zic eu… Dar, cand incep „toanele de domnisoara” sa te tii bine! Doar nu credeai ca daca e mai tanara, nu este si pisaloaga. 99% din femei au un defect, tinere, batrane….TOATE. Te bat la cap sistematic! Cu cat e mai tanara, cu atat are mai mult elan.

Cele mai in varsta, vad ca nu au cu cine sa vorbeasca si mai lasa de la ele…Astea tinere…. Dumnezeule cata energie si ce limbarnita!!! Auzi nu i-am cumparat ieri flori…La cate am eu pe cap…Aoleu! am uitat si de pantofiorii aia….. Sa fim sinceri, incepi sa te gandesti, parca era mai bine cu aia „ridata”, care mai facea din cand, in cand si o ciorba…mai ma si intelegea, din cand, in cand…ce e drept… Ce belea mi-am luat pe cap! Parca nu stateam eu bine pe canapea, in papucii mei pufosi, facand pe morocanosul si neasta mea incercand sa imi intre in voie!!

„Ce bine seamana cu tine!” – auzi de foarte multe ori acest compliment de la persoane straine, atunci cand esti impreuna cu copilul tau. Si te gandesti ca poate este vorba despre zambet, ori despre culoarea ochilor. Dar copiii mostenesc mai mult decat ceea ce li s-a transmis prin ADN.
Prin observatie, copiii isi insusesc din comportamentul parintilor, al fratilor si al celorlalti adulti alaturi de care petrec mult timp: bunici, unchi, matusi, prieteni de familie, educatori, profesori.

Dar cand vine vorba despre educatia financiara a copilului tau, cat timp petreci gandindu-te la relatia pe care copilul tau o va avea cu banii?

Sa stii ca, pe cat sunt banii de importanti, pe atat de putin timp dedicam cultivarii unui comportament sanatos al copilului cu banii.

Daca vrei sa iti inveti copilul sa fie destept cu banii sai inca de mic, iata doua recomandari oferite de expertii in educatie financiara pentru copii:

Banii de buzunar sunt un instrument util pe care il poti folosi pentru a-ti invata copilul cum sa-si gestioneze veniturile. Poti incepe de pe la varsta de 4 – 5 ani, atunci cand copilul poate sa numere bine si sa poata face calcule simple de adunare si scadere.

Advertisement

Ai tot citit, deja, argumente pro si contra pentru banii de buzunar la copii. Daca esti in favoarea banilor de buzunar, recomandarea este sa nu il platesti pe copil pentru ca face diferite activitati prin casa: pune / strange masa, pune jucariile la locul lor. Copilul trebuie sa inteleaga faptul ca, in casa, cu totii trebuie sa avem responsabilitati. De asemenea, nici notele nu trebuie sa fie un motiv pentru a primi bani de buzunar.

Steve Schaffer, directorul site-ului Offers.com si tata a trei copii, are propriul sistem de bani de buzunar pentru copiii sai. Astfel, fiecare copil primeste saptamanal 5 dolari, la care se adauga 50 de centi pentru fiecare an al copilului. Prin urmare, la varsta de 12 ani copilul primeste saptamanal 5 dolari la care se adauga alti 6 dolari. In total, 11 dolari / saptamana.

Dar banii nu ajung 100% pe mana copilului. Schaffer a stabilit impreuna cu copiii sai ca 15% din bani sa fie pusi intr-un cont de economii, 25% din bani vor fi retinuti ca „taxa in familie” si 10% vor fi folositi pentru donatii.

Cuvintele care iti condamna copilul sa nu aiba suficienti bani

Copiii inspira copii. Uneori, cel mai bun profesor al copilului tau este un alt copil

Advertisement

Astfel, prin acest sistem de alocatii copilul intelege si conceptul de: economisire, generozitate, responsabilitati (taxa), plus elemente de matematica.

Permite copilului sa invete din propriile greseli
Sa spunem ca vrea sa isi cumpere o jucarie despre care tu stii ca se va strica rapid, ori cu care se va juca o data, iar apoi va fi ignorata. Lasa copilul sa-si foloseasca banii de buzunar si sa cumpere acea jucarie. Lasa-l sa aiba aceasta experienta a cheltuirii banilor pe un lucru care nu este de valoare, pe un impuls de moment. Astfel, va invata cum sa-si gestioneze pe viitor impulsul de a cumpara si va gandi inainte de a-si cheltui banii.

Este mai bine pentru el sa invete aceasta lectie in primii ani, decat mai tarziu, asa cum, poate inca ni se mai intampla si noua.