Deschizi frigiderul, dai la o parte trei caserole și găsești în spate un iaurt expirat de o săptămână și o jumătate de ardei mucegăit. Sună cunoscut? A ști cum organizezi frigiderul ca să nu mai arunci mâncare nu ține de noroc, ci de câteva reguli simple pe care le poți aplica chiar de azi.

Vestea bună e că nu ai nevoie de nimic special. Doar de puțină ordine și de înțelegerea felului în care funcționează frigiderul tău. La nivel mondial, FAO estimează că aproape o treime din mâncarea produsă ajunge la gunoi, iar o mare parte se pierde chiar în casele noastre. Hai să vedem cum oprești risipa asta.

De ce un frigider organizat înseamnă mai puțină risipă

Un frigider organizat te scapă de bani aruncați la coș, pentru un motiv simplu, vezi imediat tot ce ai și folosești alimentele înainte să se strice. O familie obișnuită aruncă lunar mâncare de câteva zeci de lei buni, iar pe an suma ajunge la câteva sute, uneori mai mult.

Gândește-te la asta. Fiecare borcan uitat în fundul raftului e bani pe care i-ai dat la magazin și pe care îi arunci la gunoi. În România, estimările publice vorbesc despre peste 2 milioane de tone de alimente irosite anual, o bună parte chiar la nivel casnic.

Ordinea înseamnă economie directă. Când știi ce ai, gătești din ce e pe cale să expire, nu cumperi de două ori același lucru și nu mai descoperi surprize neplăcute.

Advertisement

Zonele de temperatură din frigider și ce pui pe fiecare raft

Frigiderul nu răcește la fel peste tot, iar asta schimbă totul. Raftul de jos, chiar deasupra sertarelor, e cel mai rece, în jur de 0-2 grade, în timp ce ușa e cea mai caldă și mai instabilă, ajungând spre 8-10 grade. Așezarea corectă a alimentelor pe fiecare zonă de temperatură le prelungește prospețimea cu câteva zile bune.

Pe raftul de jos pui carnea și peștele crud, în recipiente închise, ca să încetinești înmulțirea bacteriilor și să nu picure pe alte alimente. E zona unde frigul lucrează cel mai bine pentru lucrurile sensibile.

Rafturile din mijloc, la 4-5 grade, sunt locul pentru lactate, ouă și mâncarea gătită. Deși multe frigidere au suport de ouă pe ușă, mijlocul rămâne mult mai stabil termic, așa că păstrează-le acolo.

Pe raftul de sus stau resturile de la masă, brânzeturile și ce se consumă repede, fiindcă acolo e ceva mai cald. Sertarele de jos mențin umiditatea, ține legumele separat de fructe, pentru că multe fructe elimină un gaz care grăbește alterarea legumelor din jur.

Ușa o lași doar pentru sosuri, dressinguri, gemuri, murături și băuturi. Niciodată lapte sau ouă acolo, variațiile de temperatură la fiecare deschidere le strică mult mai repede.

Advertisement

Regula primul intrat, primul ieșit care îți salvează banii

Regula „primul intrat, primul ieșit” înseamnă să așezi alimentele proaspăt cumpărate în spate, iar pe cele mai vechi în față, ca să le consumi pe rând. Practic, muți iaurtul vechi în față când vii cu unul nou de la magazin, și gata, nu mai uiți nimic în fundul raftului.

Pare un fleac. Nu e. Tocmai produsele împinse în spate sunt cele care expiră neatinse.

Aplică același principiu peste tot, la mezeluri, la brânzeturi, la conserve deschise. Rotația asta scurtă te scapă de momentul neplăcut în care arunci ceva pe care nici n-ai apucat să-l deschizi.

Recipiente transparente și etichetare ca să vezi imediat ce ai în frigider

Recipientele transparente sunt secretul unui frigider fără risipă, fiindcă vezi conținutul dintr-o privire, fără să deschizi fiecare cutie. Bat folia și caserolele opace tocmai pentru că reduc timpul cu ușa deschisă și nu te lasă să uiți ce e înăuntru.

Etichetarea îți ia zece secunde. Lipești o bandă de hârtie, scrii cu markerul ce ai pus și data gătitului, iar mâncarea gătită o consumi liniștit în 3-4 zile, cât rezistă în siguranță.

Advertisement

Ține la nivelul ochilor o cutie „de consumat urgent”. Acolo aduni tot ce e aproape de expirare, ca să-ți sară imediat în ochi când deschizi ușa.

Greșeli frecvente care îți strică mâncarea fără să-ți dai seama

Cele mai mari greșeli sunt frigiderul supraaglomerat și păstrarea alimentelor în zone nepotrivite. Când rafturile sunt pline ochi, aerul rece nu mai circulă, iar lucrurile din spate nu se răcesc uniform, chiar dacă frigiderul pare că merge perfect.

Există câteva obiceiuri care îți strică mâncarea pe nesimțite și pe care merită să le elimini din start.

• Nu îndesa frigiderul plin ochi, lasă spațiu pentru circulația aerului rece.
• Nu pune mâncarea fierbinte direct înăuntru, las-o să se răcească pe blat înainte.
• Nu spăla legumele și fructele înainte de depozitare, umezeala grăbește mucegaiul, spală-le abia înainte de consum.
• Nu ține roșiile, bananele și cartofii la rece, roșiile își pierd gustul sub 12 grade, iar cartofii își transformă amidonul în zahăr.

Verifică din când în când și temperatura. Ghidurile de siguranță alimentară, inclusiv recomandările de tip FDA, indică păstrarea frigiderului la 4 grade sau mai puțin, iar a congelatorului la minus 18 grade.

Trei reguli de aur pentru un frigider fără risipă

Dacă reții doar esențialul, iată ce contează cu adevărat.

1. Așază alimentele pe zona potrivită, carnea jos la 0-2 grade, sosurile pe ușă, lactatele la mijloc.
2. Aplică regula primul intrat, primul ieșit, vechi în față, nou în spate.
3. Folosește recipiente transparente etichetate cu data gătitului.
4. Ține o cutie „de consumat urgent” la nivelul ochilor.
5. Menține temperatura între 1 și 4 grade și nu supraaglomera rafturile.

La final, totul se reduce la un singur lucru, ordinea ta din frigider îți pune bani înapoi în buzunar. Câteva minute de aranjat săptămânal fac diferența dintre o mâncare folosită la timp și una aruncată degeaba.

Acum știi exact cum organizezi frigiderul ca să nu mai arunci mâncare, fără cheltuieli și fără bătăi de cap. Începe chiar azi, cu un singur raft, și ai să vezi cât de repede se schimbă și frigiderul, și nota de plată de la cumpărături.

Advertisement

Am scris data trecuta despre fetele care nu mai stiu sa danseze, fara sa pomenesc o vorba despre indemanarea barbatilor in acest sens – si Irina m-a taxat – dar marturisesc ca ma intereseaza atat de putin cum danseaza barbatii incat nici nu mi-a trecut prin cap sa adaug un rand, doua, acolo, pentru echilibru.

Insa, cateva dintre reactiile la articol mi-au dat de gandit:

era, mai intai, o mama foarte incantata ca baieteii ei fac dans sportiv; era, apoi, un baiat care nu era de acord cu asta, considerand ca baietii care danseaza sunt fatalai, si ca mai bine i-ar fi „dus” sa faca sport.

Pentru ca impartaseam intrucatva ambele puncte de vedere, iar acestea erau contradictorii, mi-am dat seama ca e greu sa te raportezi la niste criterii exacte atunci cand faci diferenta intre un barbat si un fatalau.

In cazul de fata, ca sa ma intelegeti:

Nu cred ca un barbat care danseaza e automat fatalau, insa imi displac barbatii care danseaza din orice alt motiv decat pentru ca simt muzica – de exemplu, pentru a impresiona pe cineva, fie acel cineva o fatuca, o mama, un membru al juriului. Motiv pentru care nu asociez dansurile sportive unei forme de arta, pentru ca ele nu presupun un liber arbitru al trairii spirituale, ci le consider o forma de sport. Binevenita, desigur, ca orice sport. Pentru armonia trupului, pentru dezvoltarea mintii, dar nu pentru acea stare de catharsis a carei pierdere o deplangeam in dansatoarele de azi.

Pe de alta parte, e ceva putred si in teoria conform careia „baietelul dus sa faca sport” e automat educat in spirit barbatesc, cata vreme face asta pentru ca a fost luat de mami sau de tati de mana si trimis sa performeze. Cunosc parinti (tati, chiar) extrem de obsedati sa-si masculinizeze si sa-si „golaneasca” odrasla, dar care au esuat magistral. Asa cum se intampla mai mereu cand in discutie sunt oameni, suma componentelor e foarte diferita de ansamblu: e ca si cum ai pune intr-o oala faina, oua si lapte si ai crede ca deja ai facut cozonacul. Iar acesti parinti, in locul „barbatului” dorit, s-au ales cu un fel de Johnny Bravo.

Advertisement

Sunt sigur ca si voi cunoasteti masculi chipesi, puternici, sportivi, dar lipsiti de acel ceva care face diferenta intre, sa zicem, un ciobanesc german si un golden retriever. Stiu, golden retrieverii sunt simpatici – si asta vreau sa lamurim de la bun inceput: fatalaii pot sa fie niste exemplare de zahar si fara sa fie „barbati”. In schimb, invers nu mai este valabil: nu pot sa consider „barbat” pe cineva care abuzeaza de anumite atribute ale masculinitatii. Adica, pentru a va crea o imagine despre ce vorbesc, vreau sa cred ca un barbat adevarat stie sa bea, dar stie si cand sa se opreasca. Nu fuge de scandal, dar nici nu-l provoaca. Nu sta sub papucul muierii, dar nici nu-si exprima independenta prin violenta. Lucruri de genul asta.

Si-atunci, care ar fi acel element de care are nevoie un mascul pentru a fi barbat? Mai presus de inteligenta, de forta fizica sau psihica, de educatie?

Cred ca stiu raspunsul, dar nu sunt sigur ca stiu ce inseamna acest raspuns, ca atunci cand dai o lucrare de control si copiezi rezultatul unei probleme de la colegul de banca. Stiu ca raspunsul e increderea in sine, sunt aproape sigur ca asta ii trebuie unui barbat. Dar ce inseamna aceasta incredere si mai ales cum ajungi sa o dezvolti, asta mi-e mult mai greu sa teoretizez, mai ales ca risc sa fiu subiectiv.

Stiu ca trebuie sa ai curaj si totusi sa nu fii nesabuit. Stiu ca trebuie sa ai cu ce te lauda, fara sa fii fanfaron. Stiu ca trebuie sa ai ce povesti fara sa pierzi rabdarea de asculta povestile altora. Ca trebuie sa fii imun la durere si totusi sa ramai sensibil. Sa nu-ti fie rusine sa deschizi gura, dar mai ales sa stii cand sa n-o faci. Sa fii ironic si cinic, dar cu nimeni mai mult decat cu tine insuti. Sa iti poti apleca fruntea fara sa iti flexezi coloana vertebrala. Sa muncesti fara sa devii sclavul cuiva, nici macar al tau insuti. Sa-ti pastrezi libertatea optiunii, chiar si cand esti ultimul care alege. Sa fii un jucator bun: mereu dornic sa castige, intotdeauna capabil sa piarda. Sa nu-ti para rau ca ai regrete. Si cate altele.

Cred ca banalitati de genul asta fac diferenta intre un barbat si un fatalau – dar cum sa te apropii de ele, sa le pui in aplicare, asta habar nu am. Daca nu cumva exact aici o fi ascunsa piatra filosofala pentru fiecare mascul: sa-si gaseasca propria metoda de a fi barbat.

Advertisement

Miss Gainsbourg a fost binecuvantata dinainte de a fi nascuta, probabil ca ursitoarele nu s-au lasat pana nu i-au daruit cate ceva. Departe de mine sa spun ca ea este perfectiunea intruchipata sau ca a avut o viata usoara si frumoasa, insa calitatile ii depasesc cu mult defectele. Ajunge sa vezi un film cu Charlotte si vei sti la ce ma refer.

Charlotte aparea ca titlu de revista in Franta si Marea Britanie inainte de a se naste, doar pentru ca era fructul unei relatii celebre si nabadaioase, cea dintre Serge Gainsbourg , idol pop al Frantei, si Jane Birkin, Lolita british care a cucerit Parisul cu voce de femeie-copil si zambetul sincer cu strungareata. Charlotte este un mix reusit de calitati artistice mostenite de la parinti, pe care era evident ca le va folosi in cariera de actrita/cantareata.

Cea mai frumoasa „trasatura” ii este vocea, cu accentul inimitabil englezesc, inflexiunile superbe dobandite in Franta. Insasi Charlotte afirma ca a mostenit din pacate defectele fizice ale parintilor, trasaturile taioase ale lui Serge Gainsbourg, nasul si gura care „pare facuta pentru a suporta un sir nesfarsit de tigarete” si silueta plata a mamei ei, alaturi de parul drept si fara stralucire.

Revin asupra vocii Charlottei Gainsbourg pentru ca este una impresionanta. Ultimul ei album, numit 5:55, este produs cu ajutorul „muzical” al lui Jarvis Cocker si a celor de la Air, si contine cateva piese care sunt demne de mostenirea Birkin-Gainsbourg. Un alt fapt demn de mentionat este ca monologul interpretat de ea in „The Cement Garden”, un film turnat la varsta de 22 de ani, este parte integranta si importanta a melodiei „What it feels like for a girl” a Madonnei.

Cu toate lamentarile Charlottei , este sigur ca a aflat din experienta partea buna la a avea toate aceste „blesteme” pe cap: faptul ca poate intruchipa o rara categorie de personaje in filme, si faptul ca va fi admirata pentru calmul eteric pe care il transmite din ochi si voce. Este o aparitie atipica pentru Franta, mai ales daca o comparam cu mama ei, Jane Birkin si cu sora ei Lou Doillon, care in prezent este model pentru colectia Milla Jovovich si Carmen Hawk. Scurt comment: se pare ca mai nou toate celebritatile care isi folosesc numele pentru a scoate o linie vestimentara pe gustul lor, isi folosesc si prietenele ca model; ex: Kate Moss si Irina Lazareanu model, Milla Jovovich si Lou Doillon model, Chloe Sevigny la Opening Ceremony si Chloe &friends ca modele.

Advertisement

Charlotte Gainsbourg (mai nou d-na Yvan Attal , actor spaniol devenit parizian, cu care are doi copii) este o aparitie fragila, putin atragatoare fizic in sensul dat de frumusetile voluptuoase care ne guverneaza alegerile vestimentare. Ea este opusul unei Brigitte Bardot, cu un stil de a se purta si prezenta mai degraba britanic, conservator si liniar. Garderoba ei pare a fi construita bipolar in alb si negru, si multe variatiuni ale acestora. Charlotte este stylish, stilul curge in venele tuturor din acea familie, insa prefera sa nu recurga la tertipurile tipic frantuzoaicelor, un accesoriu mic acolo, o pata de culoare aici. Combinatiile de alb si negru sunt cele mai des intalnite in cazul ei, mai ales atunci cand vine vorba de evenimente importante. Atunci cand o mama a doi copii poarta in mijlocul Parisului jeansi cu o camasa kaki si cizme moccasin, cel mai probabil este turista, si mai ales dezaprobata de cei din jur.

Charlotte reuseste si astfel de combinatii casual, poate putin a la tocilar european, cu sarm si charisma native. Chiar daca in viitorul apropiat nu o sa va doriti poseta creata pentru ea de Gerard Darel, dupa exemplul casei Hermes cu faimoasa Birkin, Charlotte Gainsbourg este insa mai talentata decat va fi vreodata Jane Birkin ca actrita sau cantareata, si simpla ridicare a stachetei este de ajuns pentru a o numi icon.