Intamplari la spital

Atunci când corpul începe să ne lase, trebuie să facem pe dracu-n patru și să-l facem bine. Când însă ajungi la spital, deja e cu totul altă problemă. Se întâmplă să am pe cineva la spital. Trebuie să stea o vreme acolo, pentru a se face bine. Îi trebuie multă odihnă. Din când în când mai merg și rămân peste noapte, în caz că trebuie ceva, să fiu acolo. E atât de simplu. Nu? Dormi toată ziua și toată noapte și te faci bine. Greșit. Ziua abia dacă poți să închizi un ochi pe căldura de afară. Fiind la etajul 6, căldura cât și soarele se duc mai târziu.  Însă odată ce vine seara, începe.

Jos, vis-a-vis de Spitalul Județean sunt două cluburi (sau unu, dracu știe) care în fiecare noapte au party. Yey, bumți-bumți ar spune unii. Dacă alții spun yey, pacienții spun „au” și „ce mai gălagie”. Dacă se vrea liniște se inchid mai toate geamurile pentru ca zgomotul de afară să nu deranjeze. Atunci se face cald și din nou nu ii bine. Probabil că știți că în oraș în majoritatea zonelor limita de zgomot stradal e depășită cu aproape 25 de db (decibeli). Dacă limita de 50 db este depășită de mașini, cu cât oare depăseșc cluburile alea două căci atunci când dau drumu la muzică nu se mai aud mașinile? Pentru o vizualizare mai bună, deși nu am cum să vă pun imagini cu sunet, pentru cei care știți cum e Spitalul Județean pe interior, vă invit la un mic exercițiu de imaginație.

Sunteți în holul principal. Stați lângă lifturi. Acum sunteți la etajul 6, tot langă lifturi. E ora 2:46 și puteți liniștiți să înțelegeți versurile cât și fiecare beat din melodie. Asta într-un spital unde oamenii merg să se facă bine, să aibe parte de liniște.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *