Atunci când simţi că trebuie să faci ceva

De-alungul timpului fiecare se obişnuieşte cu modul lui de a reacţiona  la anumite chestiuni legate de viaţa de zi cu zi. Unii au obiceiuri, ticuri plus tot arsenalul.

Unii merg înainte cu premisa „ce-o fi, o fi” ş.a.m.d. La urma urmei fiecare face ce îi place: se distrează, plânge, zbiară, trâteşte, ucide etc; însă cel mai plăcut sentiment rămâne acela de libertate pură în exprimare. Să faci exact ceea ce simţi, să te doară în cot de reacţiile celor din jur (care oricum te vorbesc pe la spate, fie că faci ceva remarcabil, fie că o dai în bară).

Vorbind la persoana I, ar trebui să înşirui aici tot ce-am făcut eu din impulsivitate şi să mă ridic în slăvi pentru genilitatea reacţiei mele în general, dar nu îmi vine nimic spectaculos în minte ci doar faptul că ideea de bază o cunosc dar mai rare sunt momentele în care îmi permit să fac tot ce îmi vine.

Lucrez de mult timp la libertatea asta de care tot aberez. Încă e greu să mă obişnuiesc cu ‘do what you feel’ pentru că înainte de a-i uimi pe alţii, mă uimesc pe mine din cauză că nu ştiam că fac atât de multe lucruri care nu îmi plac doar din vina unor „treburi formale”.

Chiar aş vrea să dau de un om care să-mi demonstreze că face 100% doar ceea ce simte!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *