Oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi

De ce ne exersăm tristeţea şi nu bucuria, aşa cum puii de rândunică îşi exersează zborul? De ce ne temem că, în abisurile sufletului coborând, vom da de şi mai multă tristeţe, dezamăgire şi eşec? Dacă acolo, adânc îngropată, se află iertarea?

O hotărâre care îţi lasă un gust amar, inima grea, mintea înceţoşată şi o stare de dezamăgire nu îţi va da puterea s-o pui în practică – abia dacă îţi va furniza suficientă energie ca să supravieţuieşti.

Trebuie să găsim o speranţă care să aibă puterea de a face ceva cu adevărat minunat când noaptea neagră coboară peste noi şi nu mai vedem nimic în viaţa aceasta decât durere şi dezamăgire, o speranţă care să facă exact acelaşi lucru când cerul e însorit.

Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată. Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.

Toate te mişcă într-un fel sau altul, te zguduie, te cutremură, te ard, te macină, te fac să simţi că trăieşti, să simţi că eşti viu. Dar dezamăgirea? Pe cât de mult te mişcă celelalte, pe atât te amorţeşte ea. Îţi rostogoleşte lacrimi mari pe obraz, îţi strânge inima în gheara durerii, îţi împunge pielea cu mii de ace, îţi face capul să zvâcnească, îţi înmoaie picioarele.

Îţi picură pe limbă un gust uşor amărui în timp ce te prinde în loc, îţi fură graiul, ţi-l transformă într-un oftat, scos fără voie din străfundurile plămânilor şi fiinţei tale.Dezamăgirea e fadă, incoloră şi inodoră iar tu devii la fel când eşti cuprins de ea.

Uneori, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi.

Sunt fericită atunci când…

Adevărata fericire constă în a te zări frumos în oglinda propriei tale conştiinţe.

Sunt fericită atunci când simt că mă apreciezi, că nu te îndoieşti de mine, atunci când toate reuşitele mele nu trec neobservate pe lângă tine, când te bucuri de ele şi-mi eşti alături în momentele bune, şi în cele mai puţin bune.

Sunt fericită atunci când ştiu că pot fi eu însămi în preajma ta, că mă pot confesa fără a fi judecată, criticată sau condamnată pentru ceea ce simt şi gândesc. Acestea sunt cele mai importante forme de comunicare, cele care ne ajută la consolidarea relaţiei şi la clădirea ei pe cel mai important fundament al vieţii de cuplu.

Sunt fericită pentru că mă simt bine în pielea mea atunci când sunt cu tine. Atenţia şi afecţiunea pe care mi le acorzi îmi dau permanent o stare de bine, de fericire şi împlinire.

Sunt fericită atunci când îmi acorzi ajutorul tău, când ştii că am nevoie de tine, deşi nu mă simt o femeie neajutorată. Simplul fapt că esti lângă mine, dispus să îmi oferi suportul tău, îmi dă încredere, şi în mine, şi în iniţiativele pe care le am.

Sunt fericită pentru că mă simt respectată şi admirată de tine. Iubire fără respect nu poate exista. Totodată aduce cu ea o mulţime de beneficii.

Fericirea este cel mai mare mister sufletesc. Nu o simţi nicăieri şi e în tine. Fericirea vine dinăuntru şi îmi umple fiecare celulă.

Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.